techIT.ro Do we have a problem? Let's tech it!    












Daca ai impresia ca educatia e scumpa,
atunci încearca sa vezi cum e ignoranta.
Andy McIntyre









Home  |  Dictionar IT  |  Download  |  Forum  |  Despre noi  |  Contact

Tutorial UML (partea a III-a). Activity Diagram

Cuvintele sunt cu adevărat mijlocul de comunicare cel mai puţin eficient.
Ele sunt cele mai expuse la interpretări greşite şi cel mai adesea prost înţelese.
Neale Donald Walsch


Activity Diagram

Activity Diagram reprezintă o modalitate de modelare vizuală a fluxurilor. Cu ajutorul activity diagram pot fi modelate foarte bine use case-urile, dar, în aceeaşi măsură, aceste diagrame pot fi folosite pentru modelarea proceselor de business (fără legătură cu sistemul informatic). În privinţa notaţiilor, acestea sunt foarte asemănătoare cu cele din statechart diagram deoarece activity diagram nu sunt altceva decât o variaţie a statechart diagram.


Elementele utilizate şi notaţiile lor sunt următoarele:

ElementDescriereNotaţie
Activitate Prin activitate vom desemna întreaga activitate modelată prin diagramă (formată dintr-o succesiune de acţiuni). Aceasta corespunde unui task de business. -
Acţiune Teoretic, acţiunile sunt numite activity states şi reprezintă o acţiuni desfăşurate în cadrul unui task, sau, privite altfel, acţiuni ale unui obiect.
Stare iniţială Reprezintă punctul de intrare în activitatea respectivă. Punctul iniţial este unic şi din el porneşte întotdeauna o singură tranziţie.
Stare finală Reprezintă punctul de ieşire din activitate. Pot fi mai multe puncte de ieşire dintr-o activitate.
Tranziţie La încheierea unei acţiuni se trece întotdeauna la o altă acţiune sau la starea finală. Tranziţia reprezintă trecerea de la o acţiune la alta.
Decizie Printr-o decizie (sau punct de decizie) se modelează un punct din cadrul fluxului unde se face o alegere, pe o anumită ramură din flux. În acest caz tranzacţiile de ieşire trebuie să fie de tip condiţie. Aceeaşi notaţie se foloseşte şi pentru reunirea fluxurilor după o decizie precedentă (caz în care nu mai sunt necesare condiţiile).
Condiţie (guard) Este un tip special de tranziţie, utilizată la fiecare dintre ieşirile posibile dintr-o decizie. Se marchează ca un text pe săgeată şi arată condiţia care trebuie îndeplinită pentru a urma acel flux.
Bara de sincronizare Este folosită pentru cazurile în care anumite acţiuni se pot desfăşura în paralel. Într-un asemenea punct poate avea loc fie separarea fluxurilor, fie reunirea lor, după o separare anterioară. Reunirea a două fluxuri înseamnă, de fapt, introducerea unei condiţii, prin care o activitate nu poate începe decât după terminarea activităţilor finale din fluxurile ce trebuie sincronizate (de aici termenul de sincronizare).
Culoar (swimlane) Culoarele sunt reprezentări care permit separarea activităţilor din flux după criteriul responsabilităţii realizării activităţii.

Punctele de decizie sunt puncte din fluxul de activităţi în care se face o anumită alegere între mai multe variante posibile.
Un caz simplu este ilustrat în figura de mai jos.

Trebuie observat că tranziţiile care ies dintr-un punct de decizie sunt de tip guard – au înscrisă între paranteze pătrate o condiţie.
Notaţia utilizată pentru punctul de decizie poate fi folosită şi pentru reconectarea fluxurilor (merge point), aşa cum se poate vedea în figura de mai jos.

Acţiunile paralele (asincrone) sunt acţiuni care pot desfăşura în paralel. În viaţa reală, aceste acţiuni sunt acţiuni care nu depind una de cealaltă. Paralelizarea acţiunilor se reprezintă pe diagramă în felul următor:
Această reprezentare ne arată că acţiunile „Verificare stoc” şi „Verificare bonitate client” sunt declanşate de apariţia unei comenzi de la client şi că aceste acţiuni sunt independenta între ele (începerea uneia nu depinde de rezultatul celeilalte).
Revenirea la fluxul unic (cu acţiuni sincronizate) se face în felul următor:

Această reprezentare ne arată că livrarea la client depinde de finalizarea acţiunilor independente "Verificare stoc" şi "Verificare bonitate client", astfel că acţiunea "Livrare la client" nu poate începe decât după finalizarea ambelor acţiuni.

Pentru a adăuga pe diagrame informaţia privind responsabilitatea executării acţiunilor se folosesc elementele denumite swimlanes, plasându-se fiecare acţiune pe "culoarul" actorului care execută acea acţiune.


techit.ro





Colecţia:  Tutorial UML

Articolul precedent:  Tutorial UML (partea a II-a). Use Case Diagram
Articolul următor:  Tutorial UML (partea a IV-a). Statechart Diagram



  


  Adauga un comentariuSpune-ti parerea despre acest articol!